Signura, Dio da sarvaziona mia,
davanti a tia gridu ghiuarnu e notta.
Pemmu t’arriva fhinu a tia a preghiera mia
sberza na ricchia ala supplica mia.
Io su ghinu e sportuni
a vita mia esta a filu do mpiarnu.
Sugnu tra chidi chi scindanu ntra fhossa
su ormai senza fhuarzi.
Su libaru, ma ntra i muarti,
cuamu l’ammazzati stenduti ntra tomba,
pe chidi non ti stipi nu ricuaru,
spezzati da manu tua.
Mi ghiettasti ntra na fossa fhunda,
ntra dirupi niri e fhundi.
Pisa supa e mia tutta a fhorza tua
e mi mungi e tutti i parti.
Si scanzaru e mia i cumpagni,
mi rendisti pe idi un scartu.
Sugnu ngalera senza scampu,
si cunzumanu l’uacchi mia pe quantu patu.
Tuttu u ghiuarnu ti chiamu, Signura,
a tia stiandu i mani mia.
Fhai percasu miraculi pe muarti?
O s’azanu l’umbri pemmu ti osannanu?
Si cuntanu percasu ntra u scuru i miraculi,
a giustizia tua ntra terra de scordati?
Ma Signura a tia gridu aiutu
a matina ncuntra ti vena a preghiera mia.
Pecchi, Signura mi alluntani?
Pecchi, m’ammucci a fhaccia tua?
Fhinu e picciunu su poveru e vicinu ala morta,
sfinitu sutta u pisu de spavianti tua.
Supa e mia passau a raggia tua,
i spavianti tua mi annientaru,
mi rotighianu cuamu l’acqua tuttu u ghiuarnu
tutti nzema mi liganu.
Alluntanasti e mia amici e parianti,
mi fhannu cumpagnia sulu u nigru scuru.