A fhimmana non m’appartena
pecchi’ si fhussa a mia,
porria puru non essara a mia;
ma essara e natru chi non su io.
Allora si porria dira ca po essare e tutti.
Ma non tanto mi garba
pecchi ntra tutti non ci sugnu io.
Esta na strana proprietà
cu ghju’ ndava ghiu’ ndavo’
ntra paruali chi ni trapassanu
scritti cu a lingua cuamu nu masculu.
A fhimmana non m’appartena
pecchi non c’è spaziu chi a po’ contenira,
e ntro cora quando ti rinama
esta na cosa sula.
Ci su paruali cuamu si fhussaru frustati;
penza i mazzati cuamu ponnu fhara mala.
Ntro dolura c’è nu parmu d’ombrettu
e si senta cuamu si senta a carna viva;
forsa ava tuartu e si meritava.
C’è sempa na scusa bona
pemmu l’uarcu diventa prianu.
Nu monologu esta sempa fascista
si a minigonna fhacia statistica teppista.
A fhimmana non m’appartena
nemmeno si esta pittata tutta e rosa
sapa e quote cuamu e mimosa.
Na rivoluzione si porria fhara
basta trovara i paruali chi vestanu i rosi
e si non si po pecchi sona mala
u Sindacu u resta Sindaca pe l’avvenira.